Poveste de iarnă

aaa1

Totul a pornit, se pare, de la nesănătosul de Gabi Iovițu.  După ce în 1992, regele Mihai a fost întâmpinat de peste un milion de oameni, în 1994 a fost blocat la Otopeni și forțat să părăsească România. Gabi era de serviciu chiar când a decolat avionul în care era Regele și, ca noi toți, spumega de furie pentru abuzul la care fusese supus, iarăși, Majestatea Sa.

Așa că, după ce pilotul a intrat în legătură cu el, a apăsat pedala de emisie și ce a urmat a sunat cam așa:

”XXX(Nu mai țin minte ce callsign avea avionul), aș dori să adresez Majestății sale un mesaj din partea controlorilor de trafic aerian.”  Au urmat câteva momente de liniște și apoi pilotul a răspuns, un pic prevenitor : ”Majestatea Sa este în cockpit și ascultă comunicațiile radio” . Apoi, Gabi a continuat în română: ”Majestate, controlorii de trafic aerian sunt indignați de acest abuz. Vă iubim și vă așteptăm acasă!” Apoi, s-au făcut auziți piloții români care se aflau atunci în aer, în acea frecvență: ”Să trăiți, Majestate!”, ”Trăiască Regele!”…  După câteva momente, pilotul a spus: ”Majestatea sa a recepționat mesajul dumneavoastră”.

Câțiva ani mai târziu, Regelui i s-a permis revenirea în țară. Și, după ce a aterizat, am aflat că Regele nu dorea să aștepte în salonul oficial de la Otopeni venirea familiei sale ci dorea să stea ”împreună cu controlorii de trafic aerian”. A fost o întreagă discuție, camera noastră de repaos era mizerabilă, singurul loc în care puteam să-l primim era sala operațională. Ca să scurtez o poveste lungă regele Mihai a venit și a stat împreună cu noi ore bune, lui alăturându-i-se și familia pe măsură ce aterizau.

aaa3

Înainte să sosească Majestatea Sa, a intrat în sală (cred) secretarul casei regale și l-am întrebat ce ar trebui să facem, cum să ne comportăm, pentru că habar nu aveam de reguli și etichetă. ”Nu trebuie faceți nimic deosebit, Majestatea Sa vrea doar să vă cunoască.” Maître, colegul nostru mai în vârstă, părea ceva mai în cunoștință de cauză și a decretat că nimeni nu se adresează familiei regale dacă nu este întrebat.  ”Și lăsați-le spațiu!”, a mai adăugat el.  Eu am fost desemnat să-l însoțesc pe Majestatea Sa în sala operațională, spre bucuria mea.

În momentul în care Regele a intrat, toată lumea s-a ridicat, chiar și ofițerul de legătură (care era un antimonarhist visceral) a luat o poziție de drepți exemplară și s-a comportat ireproșabil – nu am încetat niciodată să mă minunez asupra efectului pe care îl are prezența Majestății Sale asupra celor mai încrâncenați opozanți, imaginile din parlament cu toți pesediștii care doreau să respire același aer…

Chiar nu mai țin minte tot ce s-a întâmplat,eram foarte emoționat, dar regele Mihai a vorbit cu fiecare persoană din sală, apoi pe măsură ce fiicele și nepoții au sosit s-a transformat în tată și bunic.  Atunci când intra în spațiul aerian un avion ce avea la bord pe cineva din familie îi urmărea evoluția pe radar și punea întrebări care trădau pilotul din el.

Înainte să-l cunosc iubeam o figură istorică și un simbol. După ce l-am cunoscut pe regele Mihai am fost copleșit de căldura umană pe care o persoană atât de reținută o poate degaja. Regele Mihai este o măsură pentru măsură.  Senzațiile care mi-au rămas în memorie de la vizita de atunci sunt de căldură, firesc și normalitate.

 

Reclame

Evghenii Evtușenko…

Евгений-Евтушенко-в-молодости

… s-a prăpădit la Tulsa, în America, chiar de 1 aprilie. Este unul din puținii poeți căruia îi cunosc o poezie ˝pe de rost˝. Nu-mi amintesc numele, am citit-o în Cutia de rezonanță a lui Virgil Mihaiu.

S-a cercetat și dovedit cu prisosință,

Că stația ˝A doua tinerețe˝ este un bluff ordinar.

Așa că țin să vă aduc la cunoștință

Că v-ați irosit tinerețea ca niște fraieri.

Cornershop UK…

…la Piața Norilor!!!

corner

Am trecut de multe ori pe lângă magazin, în drumul meu spre piață, dar mi s-a părut un magazin ieftin discount. Abia azi am intrat și nu îmi mai venea să ies. Produse aduse din UK, la calitate UK și prețuri absolut modice!!! Cum ni s-a terminat pasta de dinți luată din Germania, am luat o pastă Arm &Hammer baking soda (7,99 RON). În ultima vreme folosesc Aslamed cu cătină, care pe lângă că e românească (încerc să cumpăr Made in România) este peste Paradontax sau Lacalut, competiția ei pe segmentul paradontal. Totuși, realitate tristă este că pasta de dinți vândută în România este în mod flagrant muuuult sub pasta de dinți de afară. La fel pentru șampoane, detergenți și alte bunuti de consum. Aici excelează Hello discount.

Am mai luat o apă de gură Listerine Cool Citrus (9,99 RON) – la fel, mi-am amintit gustul de Listerine din America. Fir-ar să fie de Europă de Est!  Nu vă mai înșir tot ce mi-am luat, dar mi-e clar că de aici o să cumpăr tot ce înseamnă cosmetice, detergenți ( aveau capsulele de Persil pe care le folosim -pun pariu că astea pentru UK spală mai bine!). Dar și multe alte lucruri tare drăgălașe.

În altă ordine de idei, în ultima vreme am văzut în magazinele generaliste foarte multe produse din UK și Irlanda. Deja sunt peste tot biscuiți McVities, bere de toate felurile, brânzeturi  – aici o să amintesc și preferatele mele Kerrygold, mai ales untul! Oare cum o să afecteze Brexitul asta?

Rarități mai sunt sardelele portugheze – la băcănia Marks&Spencer, când și când – și, tot la M&S, biscuiții scoțieni. Ceva biscuiți buni se mai găsesc și la British Gallery.

Totuși, parcă nicăieri (în București) nu am avut senzația de ˝magazinul de la colț din UK˝ ca la Hello Discount.

Tribulațiile unui gras: lecții învățate

256179352_22199ff718_b

Am fost gras. Dacă ar fi să ne luăm după ˝once a junkie, always…˝, aș spune că încă mai sunt. Am parcurs un drum lung până la o greutate la care să mă simt OK. Mai mult de doi ani mi-a luat.  Nu a fost un parcurs constant, a fost plin de recăderi, de greșeli și eforturi fără mari rezultate. Am învățat pe parcurs câteva lecții care ar putea fi de folos. Fără multă zăbavă, iată-le.

Declicul

  În pauza unui training de psihoterapie cu John Parr am ascultat o discuție cu o doamnă care se plângea că nu reușește să slăbească. John a replicat cu acea claritate care pare de-a dreptul dură: ¨Dacă nu este vorba de vreo problemă fiziologică, la cei care nu reușesc să slăbească, cel mai adesea, este o problemă de control la nivelul gurii. Și de ce și cât bagă în gură dar și de ce scot pe ea. Știi,  cei care scot fără niciun control răutăți, jigniri, care au acese de furie, sau în alte registre.˝ Ca orice comportament compulsiv, și mâncatul – cel care ne face grași – are de-a face cu ˝nu gândi˝.

Profesia mea are de-a face cu controlul în cel mai înalt grad și, chiar dacă nu ești așa la început, ajungi să devii obsedat de control. Simplul fapt că nu puteam să controlez acest aspect al vieții mele – greutatea – mi s-a părut inacceptabil.

Nu mă înțelegeți greșit – dacă sunteți gras și fericit și împăcat cu asta, e OK, opriți-vă din citit chiar acum. Eu nu eram deloc împăcat cu felul în care arătam și îmi amintesc cum parcurgând un culoar mi-am văzut reflexia într-o fereastră și nu m-am recunoscut. Nu eram eu.

Un adevăr amar

În meciul mâncare vs. sport mâncarea bate. Mereu. Adică, lesne se poate mânca mai mult decât consumăm făcând sport. În afară de experiența mea, știu nenumărați cunoscuți care aleargă maratoane, bagă sute de kilometri cu bicicleta și tot supraponderali sunt. Fără un regim, fără un control al mâncatului nu merge.

Dar mișcarea (nu neapărat sportul) are un rol esențial și voi reveni la asta.

Toate dietele funcționează

Așa e, le-am experimentat. Sunt mai greu sau mai ușor de ținut, mai dure sau nu. Dar funcționează. Problema este ce faci după. Dacă te întorci la viața de dinainte (˝abia aștept să mănânc o șaorma când se termină dieta!˝), kilogramele vor veni și ele la loc. Chiar mai multe.  Să revii la aceleași obiceiuri culinare după o dietă e ca și cum ai ieși de la dezalcolizare și te apuci de băut iar.

Nu mai este cale de întoarcere.

Dacă caloriile ar fi bani…

Cum apucăm chestia cu mâncarea? Cel mai ușor pentru mine a fost să gestionez caloriile ca și cum ar fi bani. Toți am învățat, mai greu sau mai ușor, să ne controlăm cheltuielile, să ne gestionăm veniturile. Gândiți-vă la calorii ca și cum ar fi bani. Așadar, prima întrebare ar fi ˝Care îmi sunt veniturile˝? În ce ˝sumă˝trebuie să mă încadrez? Răspunsul se cheamă rată metabolică, adică de câte calorii avem nevoie pentru a ne menține greutatea, fără a mai pune la socoteală mișcarea, sportul. Rata metabolică este venitul vostru net, de aici pornim cu calculele. Nu intru în detalii, dați o căutare, sunt nenumărate site-uri unde se calculează rata metabolică, rezultatul este un număr de calorii în care trebuie să ne încadrăm zilnic. Consumați mai puține și veți slăbi. A mânca mai mult decât  rata metabolică înseamnă nu numai să te îngrași, dar în această analogie, a cheltui bani pe care nu îi ai. Burta este o expresie vizuală a unei balanțe negative. Cu alte cuvinte, dacă sunteți gras, sunteți o Grecie ambulantă. ˝It’s about economy, stupid˝, ca să-l cităm pe Bill Clinton. Și în ce privește slăbitul nu există ștergeri de datorii – singura analogie ar fi operațiile de micșorare a stomacului. De asemenea nu există soluții miraculoase, Caritas, loz în plic. Doar aritmetică simplă. Consumi mai puțin decât rata metabolică.

Ah, gestiunea!

Toate alimentele au o valoare energetică exprimată în jouli sau calorii per cantitate. Sunt tabele – pare complicat, dar după o vreme cam știi ce aliment are cam ce valoare. Sunt site-uri care au și calculatoare care fac adunările pentru dumneavoastră. Dar, mai ales, produsele ambalate/îmbuteliate au etichete cu valoarea calorică. O primă recomandare ar fi să vă luați un cântar pentru alimente. Și să evitați orice este greu de evaluat – o tocăniță de la mama, greu de spus cât mâncați cu adevărat. Este asta cu adevărat necesar?

Da! Da! Oricât de afluent ați fi viața de zi cu zi, în termeni de rată metabolică veți descoperi că sunteți săraci și cu datorii. A mânca fără să știți câte calorii consumați echivalează cu a avea puțini bani și a face cumpărături fără să te uiți la prețuri. Faceți exact ce ați face și cu banii voștri, dacă ar fi limitați. Planificați ce și cât veți mânca. La ˝banii˝dumneavoastră, nu vă puteți permite altceva.

Să revenim la mișcare, sport.  Prin mișcare consumăm calorii. Pe care le putem adăuga la rata metabolică. Adică putem mânca mai mult! Partea și mai bună este că, făcând mișcare metabolismul devine mai eficient – avem ˝arderi˝mai bune (mâncând picant îmbunătățim metabolismul, de asemenea). Plus că ne îmbunătățim condiția fizică. Numai de bine.

grass

Totuși, mișcarea, sportul trebuie privite ca ˝al doilea serviciu˝. Venituri suplimentare, dar neregulate. Baza este rata metabolică. Folosți aplicații pentru mobil pentru a vedea câte calorii ardeți mergând, alergând. Și, mai ales, gratificați-vă după ce ați consumat caloriile.  Valorile sunt exprimate la bază în jouli pentru că este vorba de bunul și vechiul lucru mecanic din fizica mecanică de liceu. Cel mai mare mușchi al corpului este coapsa. Așa că cel mai mare consum caloric va fi dat de ceva în care vă antrenați picioarele. Mersul pe jos este grozav. Îmi amintesc de fostul meu instructor de simulator, care pensionar fiind avea o talie de burghez francez. L-am întrebat care e secretul lui. ˝O plimbare de șase kilometri zilnic˝, mi-a răspuns. Adică trei ture ale parcului Carol. Și într-adevăr, când alergam în Carol i-am văzut adesea pe el și pe soția dânsului, fie soare, ploaie sau ninsoare făcându-și plimbarea.

Metoda empirică

Prea complicat? Prea mult pentru cât sunteți dispuși să vă aplicați? Am dat în căutările mele peste un site al unui canadian – ˝culturistul vegan˝, o figură – care spunea ceva de genul ˝cum facem să slăbim? reduceți porțiile și vedeți ce se întâmplă! Și apoi reduceți și mai mult. Și reduceți din nou… Nu o să credeți, de ce este nevoie…˝. Până o să vă convingeți că este cazul să vă puneți serios pe treabă, merge și așa. Înjumătățiți porția de ciorbă, sau ce mâncați. Dacă nu apar rezultate, mai tăiați. Poate va merge. Sau poate veți renunța sau poate vă veți convinge că trebuie să vă puneți serios pe treabă.

Cazuri triste

Calculele aproximative ale ratei metabolice pe site-uri sunt chiar așa: aproximative. Există determinări precise (pe bandă, cu determinarea oxigenului ˝ars˝ etc.), de exemplu la Kilostop, și uneori sunt rezultate triste. Ani de zile de sedentarism și mâncat necontrolat au redus metabolismul până într-atât încât rata metabolică rezultată este o valoare greu de ținut. Am văzut asta și e greu de făcut vreun progres cu orice dietă. Aici trebuie neapărat conjugat cu mișcare și mâncare iute, fără a aștepta rezultate imediate. În timp rata metabolică se va îmbunătăți. E greu al naibii! Cum v-ați putut lăsa să ajungeți aici? Mă rog, eu sunt ultimul care ar trebui să vorbească…

Bump in the road, vacanțe și sărbători

În tinerețe, când nu credeam să am vreodată probleme cu greutatea, eram un edec al sălilor de forță. Acolo l-am cunoscut pe Dan Enuță, probabil cel mai bun antrenor de culturism din țară. Odată, era în plin proces de definire (atunci când culturiștii dau jos tot țesutul adipos, pentru a se vedea musculatura bine definită la concursuri. Nu arată mereu așa, doar câteva zile pentru competiție) cu un sportiv pentru naționale. Un regim teribil, antrenamente de câine. Tipul îi spune ˝Dom’ profesor, trebuie neapărat să mă duc la o nuntă, n-am cum să lipsesc. Ce să fac?˝. Enuță i-a spus:˝Ține-te de regim, cu sfințenie, și doar când ești la nuntă mănâncă fără restricții˝. Apoi continuă regimul. Metabolismul tău nu va reacționa, e ca și cum mergi pe autostradă cu 120 la oră și iei o groapă, te va hurduca scurt și vei continua ca și cum n-a fost nimic. It’s a bump in the road.˝. E adevărat am verificat asta de multe ori. Regula este să fie episodic, sau suficient de spațiat în timp. Adică, din timp în timp vă puteți programa o masă la care să mâncați plăcerea voastră vinovată. De asemenea nunți, botezuri, onomastice… Sper că nu sunteți Mr./Mrs. Popularitate…

Partea bună este că gestionându-vă caloriile învățați să slăbiți. Ușor, fără diete tâmpite hiperproteice sau alte bazaconii. Asta vă permite să fiți mai relaxați în vacanțe – pe bune, mergi în Italia și nu mănânci înghețată? Paste? Desigur, fiți în control, mergeți pe jos cât puteți, luați-vă echipamentul de alergare cu voi.  Deja o să știți ce e de făcut. V-am spus deja că all-inclusive e o idee tâmpită? În termeni de calorii-bani e mai rău ca creditul în franci elvețieni, sunt datorii la cămătari. N-ați face asta, nu?

Sărbătorile. Aici am o politică similară cu vacanțele. Adică mama mi-a făcut salată de boeuf și eu calculez calorii? Atâta doar, sărbătorile de iarnă se reduc la masa de Crăciun și de Anul Nou.  Se poate aplica ˝bump in the road˝. La fel pentru Paști etc. Asta înseamnă că s-a terminat cu cumpărat jumătate de porc, miel întreg, provizii de cârnați pentru un sezon întreg. E doar o masă, într-o zi.

Nu se termină niciodată

Cum am spus, odată ce ai fost gras, ești ca un junkie. Umbra îngrășării planează mereu.  Numai că acum știi imediat când ai depășit o limită, numai e starea ai de ˝nu știu de ce…˝. Acum știi.

14

BookLog

hishoggartbk1

Asta e o carte pe care am citit-0 încet și pe îndelete, pentru că este o carte  care te atinge pe măsură ce o citești, genul ăla de îți pare rău că se termină. Am ajuns la ea printr-o listă apărută în The Guardian, ceva de genul ˝10 cărți care au schimbat societatea/lumea˝, unde se situa lângă Cum văd eu Lumea de Einstein.  Nu știu cum ajungeți să vă alegeți cărți, eu le iau pe alea premiate, pe alea ˝criticate˝și mai sunt provocat și de liste de-astea.  În mod clar, am o mare doză de ignoranță dar cum mama naiba nu am auzit de ea măcar când am făcut sociologia? Că e publicată în 1957… S-or fi gândit că e relevantă doar pentru lumea anglo-saxonă, că noi românii suntem diferiți.

Surpriza mea a fost că am regăsit o grămadă de asemănări între muncitorimea descrisă de  Hoggart și cei care populau cartierul în care am copilărit în Constanța. Mutatis mutandis… după cum și observațiile lui despre înlocuirea culturii populare cu o cultură de masă se aplică cu aceeași rigoare și la noi. Un vizionar, ale cărui observații legate de influența tabloidelor, reclamelor și culturii hollywoodiene au fost validate și de aplicarea lor la web 2.0. Acum, mai actual ca niciodată, bătrânul Hoggart.

Avem o populație alfabetizată. Cum procedăm?

Haig Keșkerian

colombia_popayan_supremo_coffee_bag_k

Azi am trecut pe la ˝magazinul˝ domnului Keșkerian – tocmai prăjea niște Columbia suptremo, ˝cea mai bună cafea din lume˝, a zis.  Mi-a umplut mașina de aromă, abia am așteptat să ajung acasă, să pun ibricul pe foc. Știu că e o discuție întreagă cu schimbarea climei din Columbia și cât de arabică mai poate fi dar cafeaua asta are un gust inconfundabil – gustul copilăriei.

Booklog

wwr

Încă de când am aflat despre apariția ei mi-am dorit să citesc cartea asta, dar cum mereu am câteva cărți pe care le citesc în același timp și altele pe o listă de așteptare, s-a întâmplat abia acum să dau peste ea la Cărturești  și, după o cumpărătură compulsivă, s-o și citesc în două zile.

Toa’șu gral Shirreff nu e Tom Clancy, dar povestea este atât de veridică – nu mă refer aici la personaje și micile povestioare de umplutură – iar detaliile atât de realiste încât nu am mai putut să o las din mână.

Fără spoilere, este deprimantă bucătăria internă din NATO sau lipsa de capabilitate operațională a puterilor NATO europene, în urma anilor de reduceri bugetare și a alocărilor sub 2% din PIB. Din explicațiile detaliate ale lui Sir Richard înțelegi și începi să împărtășești nemulțumirea lui Trump față de indolența militară a europenilor. Mai înțelegi și că articolul 5 nu este o chestie care se activează automat iar brigăzile astea multinaționale de care se tot vorbește că ne apără pe noi est-europenii sunt o cascadorie de PR, o perdea de fum. E cu happy-end așa, ca să se termine cu bine, altminteri a cam băgat deus ex-machina domnu general.

general-sir-richard-shirreff

Sir Richard Shirreff este o persoană care știe ce vorbește, a fost comandantul Corpului Aliat de Reacție Rapidă, apoi adjunctul Comandantului Suprem al forțelor aliate din Europa (Comandanții plini sunt de regulă americani).